Combaterea ploșniței tomatelor și tratamentul musculiței albe la tomate

Tratament Tuta absoluta (molia tomatelor): monitorizarea înaintea alegerii insecticidului

Un tratament pentru Tuta absoluta (molia minieră a tomatelor, pe scurt molia tomatelor) pornește de la recunoașterea dăunătorului. Larvele pătrund în frunze, tulpini și fructe și formează mine sau galerii. În frunză consumă țesutul dintre epiderme, iar minele sunt neregulate și pot deveni necrotice.

Phthorimaea absoluta și Tuta absoluta denumesc același dăunător; primul este numele preferat în baza EPPO.

Larvele se văd ușor, pentru că stau pe mugurii apicali, pe flori și pe fructele în formare, unde rămân resturi negre de hrănire. Adulții sunt nocturni și greu de văzut ziua. Există și alte insecte miniere: larvele de Liriomyza produc urme înguste, șerpuitoare, între epidermele frunzei.

În fructele atacate, agenții secundari pot coloniza galeriile și provoacă putrezirea. Dăunătorul poate fi transportat prin plante destinate plantării și prin fructe de tomate.

Monitorizarea. Capcanele instalate în cultură pun în evidență prezența dăunătorului și colectează adulți. Capcanele cu feromoni sexuali sunt instrumentul de detectare timpurie.

Măsuri preventive. Răsadul provine din zone libere de dăunător, serele sunt etanșe și au plase de insecte, iar buruienile gazdă din apropiere sunt eliminate. Plantele suspecte se smulg și se ard, fructele cu simptome se elimină, iar la sfârșitul vegetației toate resturile vegetale se distrug prin ardere. Rotația cu plante nesolanacee și distrugerea plantelor infestate și a resturilor după recoltare fac parte din gestionarea culturală. Deschiderile de ventilație ale serei se închid cu plasă contra insectelor, iar fructele și plantele vechi se îndepărtează din spațiu.

Combatere biologică. Bactospeine DF se aplică în doză de 0,33–0,66 kg/ha de la eclozare și în primele stadii; se mai folosesc insecticide pe bază de Bacillus thuringiensis, parazitul Trichogramma cacoeciae și prădătorii Nesidiocoris tenuis și Macrolophus caliginosus. Prădătorii Nesidiocoris tenuis și Macrolophus pygmaeus vizează ouăle, iar Bacillus thuringiensis vizează mai ales larvele.

Combatere chimică. Combaterea chimică este dificilă, pentru că larvele se hrănesc în interiorul tulpinilor și au potențial biotic ridicat. Produsele indicate sunt Coragen (Voliam) 175 ml/ha, Affirm 1,5 kg/ha și Bermectine 1,0 l/ha (100 ml/hl). Voliam Targo se aplică în 0,8 l/ha, cu timp de pauză de 3 zile; Affirm are pauză de 3 zile, iar Coragen de 1 zi. Pentru spații protejate este indicat și Affirm Top 1,5 kg/ha. Tratamentul începe la depistarea dăunătorilor și se repetă la 8–10 zile, cu produse sistemice și de contact alternate. Rezistența la insecticide apărută în populațiile dăunătorului îngreunează combaterea.

Insecticid pentru viermi la tomate: omida tomatelor și viermii din fructe, identificarea Helicoverpa și momentul tratamentului

Înainte să alegi un insecticid pentru omizi la tomate, verifică pe etichetă cultura și organismul vizat: sunt rubrici distincte ale utilizării autorizate.

Combaterea omizilor la tomate cere identificarea larvei și a locului unde se hrănește. Larva din fruct, numită în vorbirea curentă „viermele roșiilor”, este omida fructificațiilor. Larvele de vârsta I și II rod epiderma frunzelor, iar la vârsta a III-a pătrund în fruct și consumă pulpa și semințele. Helicoverpa armigera poate invada fructele tinere, care își întrerup dezvoltarea sau cad; în leziuni pot apărea infecții secundare și putrezire. Larvele preferă organele reproductive, iar dosul frunzelor este un loc frecvent de depunere a ouălor.

Larvele ascunse în organele plantei sunt mai greu de combătut. Odată intrate în fruct, ele sunt greu de combătut, pentru că insecticidele acționează asupra lor doar când trec de la un fruct la altul. Primul tratament se face la prima observare a dăunătorului.

Insecticide pentru omida fructelor. Alverde se aplică în 1,0 l/ha, cu timp de pauză de 3 zile; Coragen în 175 ml, cu pauză de 1 zi; Bactospeine în 0,5–1,0 kg/ha, cu pauză de 2 zile. Affirm Top 1,5 kg/ha este indicat și pentru Helicoverpa armigera.

Helicovex, pe bază de nucleopoliedrovirus de Helicoverpa armigera, are utilizare pentru omida fructificațiilor la tomate în sere și solarii. Aplicarea începe la eclozarea larvelor. Produsul se aplică și la ardei, vinete, tutun, plante ornamentale, căpșun și porumb zaharat în spații protejate. Baculovirusul acționează după ingestie, iar efectul se dezvoltă treptat. În spațiu protejat doza este de 200 ml/ha la fiecare 7–14 zile, în funcție de expunerea la razele UV.

Particulele nucleopoliedrovirusului sunt încapsulate în corpuri proteice de ocluzie, care protejează virusul de radiațiile UV. După ingestie, învelișul se dizolvă în intestinul larvei, iar infecția se dezvoltă în gazdă.

Măsuri preventive. Lucrările solului și arăturile adânci distrug pupele din stratul superficial. Buruienile eliminate nu mai hrănesc adulții și larvele. Plantele-capcană (bumbac, in, ricin, năut, porumb) semănate primăvara devreme atrag fluturii să depună ponta și se distrug după aceea. Pe suprafețe mici omizile se adună manual.

Helicoverpa armigera este polifagă; gazdele includ tomatele, porumbul și bumbacul. Adulții migrează din culturi apropiate și depun ouă pe fructe în dezvoltare. Urmărește după zborul adulților depunerea ouălor și eclozarea. Capcanele feromonale servesc la monitorizarea adulților. Combaterea integrată combină protejarea prădătorilor și parazitoizilor cu agenți patogeni ai insectei și cu igiena culturii, iar rezistența dăunătorului la numeroase pesticide îngreunează combaterea.

Combaterea ploșniței verzi la tomate: insecticid, ouă, nimfe și fructe atacate

Combaterea ploșnițelor la tomate începe cu identificarea insectei și a atacului pe fruct. Ploșnițele se hrănesc prin înțepare. Pe fructele verzi apar puncte închise înconjurate de o zonă decolorată, iar sub suprafață țesutul poate deveni suberificat. Zona rămâne gălbuie sau verde deschis când fructul se coace. Pe fructe apar pete brune sau negre la locul înțepăturii, iar fructele pot rămâne mici; chiar și un atac ușor pe fructele coapte le face nevandabile.

Ploșnița verde Nezara viridula este una dintre speciile care se pot hrăni pe tomate. Adultul are corp în formă de scut și 12–14 mm lungime. Compară insecta cu imaginile speciei. Nu se confundă cu ploșnița verde Chinavia halaris. Nezara viridula are numeroase plante gazdă, de aceea examinează și vegetația din vecinătate.

Hrănirea poate introduce microorganisme care favorizează alterarea fructului. Notează separat leziunea observată și eventuala zonă de putrezire, apoi compară extinderea lor de la o vizită la alta.

Ouăle sunt depuse în grupuri de 30–130 pe fața inferioară a frunzelor, pe plantele de cultură sau pe buruieni. Nimfele trec prin 5 stadii în aproximativ 30 de zile și nu au aripile complet dezvoltate.

Cum se depistează. Ploșnițele se găsesc scuturând sau bătând plantele; după scuturare se caută pe sol și între bulgării de pământ; folosește aceeași metodă la vizitele comparate. Prezența lor se vede și după excrementele lichide brune, care se usucă în pete pe frunze și fructe. Ploșnițele se ascund sau cad când sunt deranjate și pot fi scuturate într-un recipient cu apă cu săpun ținut dedesubt.

Combatere biologică. Prădătorii și parazitoizii atacă pontele. Ouăle parazitate sunt întunecate. Nivelul de parazitare și nivelul populației de ploșnițe contează în decizia de tratament.

Măsuri fizice. Pontele de pe dosul frunzelor se caută și se strivesc, iar ploșnițele se colectează manual. Acoperirea cu pânză de protecție și curățarea resturilor vegetale după sezon reduc populația. Pe suprafețe mici ploșnițele și larvele se îndepărtează manual, iar adulții se capturează cu capcane feromonale.

Insecticid pentru ploșnița verde a tomatelor

Tratamentul ploșniței cu săpun insecticid sau cu produse botanice (neem, piretru) merge doar pe nimfele tinere. Alverde, Voliam Targo, Affirm, Coragen și Bactospeine au utilizări notate pentru omida fructelor și Tuta absoluta, nu pentru ploșniță; dozele și pauzele lor sunt în secțiunile despre acești dăunători. Alege produsul din PEST-EXPERT după cultură și organismul vizat: pe etichetă, utilizarea autorizată trebuie să cuprindă ploșnița la tomate.

Tratament pentru musculița albă la tomate: începe cu frunza și specia

Pentru a o depista, întoarce frunzele și caută adulți, ouă și nimfe. Musculița albă se găsește mai ales pe fața inferioară a frunzelor, unde stau adulții, ouăle și nimfele.

Musculița albă de seră, Trialeurodes vaporariorum, se deosebește de speciile Bemisia după poziția aripilor și ultimul stadiu nimfal. După primul stadiu mobil, nimfele rămân fixate pe frunză.

Hrănirea poate fi însoțită de îngălbenirea și răsucirea frunzelor. Roua de miere lasă frunze lucioase și favorizează fumagina. Unele musculițe albe transmit virusuri.

Privește întâi exemplarele nemișcate, apoi întoarce limbul cu grijă. Adulții de Bemisia țin aripile înclinate, cu un mic spațiu între ele. La musculița de seră, aripile sunt mai plate și se întâlnesc pe mijlocul spatelui. Primul stadiu nimfal are picioare și antene. Ultimul stadiu este numit uneori pupă sau nimfă cu ochi roșii.

Musculița albă de seră are 4–8 generații pe an, depune 500–1500 de ouă, iar ciclul de dezvoltare durează 3 săptămâni la 21 °C. Specia a dobândit rezistență la diferite produse de protecție a plantelor.

Tratament. În spații protejate se folosește unul dintre produsele Sivanto Prime 200 SL (0,56 l/ha, pentru Bemisia tabaci și Trialeurodes vaporariorum), Deltagri (0,5 l/ha, pentru Trialeurodes vaporariorum) sau Poleci (30–50 ml/hl apă). Tratamentul începe la depistarea dăunătorilor și se repetă la 8–10 zile, cu produse sistemice și de contact alternate; capcanele lipicioase și cele cu feromoni captează dăunătorii și întrerup înmulțirea.

Desenează schema parcelei: intrarea, capetele rândurilor și parcelele vecine. Alege pentru comparație o porțiune de lângă margine și una din interior și păstrează același traseu la următoarele controale. Marginile câmpului se controlează periodic, pentru că musculițele le infestează primele. Dacă populația de la margine este mai mare decât cea din centru, se tratează doar marginile. Capcanele adezive galbene arată sosirea adulților. Insecticidele cu spectru larg aplicate devreme în sezon favorizează musculița de seră. Pragul de tratament pentru Bemisia tabaci este de circa 4 adulți pe frunză, într-o probă de 30 de frunze; pentru musculița de seră nu s-a stabilit un prag. Resturile culturilor se distrug și se îndepărtează cât mai repede.

Viespile parazite (printre ele genul Encarsia) și larvele de crisopide și buburuze atacă nimfele.

Citește eticheta produsului înainte de aplicare. Ea indică tipul de formulare, numărul autorizației, culturile și organismele vizate, numărul maxim de tratamente, timpul de pauză până la recoltare și echipamentul individual de protecție necesar. Verifică dacă produsul are utilizare pentru tomate în solar și transmite executantului instrucțiunile privind echipamentul de protecție, mediul și accesul în cultură.

Musca minieră la tomate: cum o deosebești de Tuta și ce produse au pauză

**Musca minieră (Liriomyza) lasă pe frunză urme înguste, șerpuitoare, iar mina moliei Tuta este neregulată.** Pentru identificare folosește secțiunile de mai sus despre Tuta absoluta. Tratamentul se alege după dăunătorul identificat, pentru că produsele de mai jos au mențiuni diferite pentru musca minieră și pentru molie.

Produse cu mențiune pentru musca minieră la tomate:

• Apache (a doua denumire Vertab), 0,15–1,0 l/ha (50–100 ml/hl), în câmp și în seră, aplicat înainte de eclozarea primelor forme, cu pauză de 3 zile.
• Safran 1.8 EC (a doua denumire Vargas 1.8 EC), în seră, 0,09% (0,9 l/ha în 1000 l apă), fără aplicare în timpul înfloritului, cu pauză de 3 zile.
• Laser 240 SC, în seră, 0,05%, pentru musca minieră a solanaceelor, cu pauză de 3 zile.
• Affirm, 1,5 kg/ha, în seră și solarii, pentru minierul frunzelor de tomate.
• Minecto Alpha, 1–1,25 l/ha prin aplicare foliară, pentru musca minieră, molia tomatelor, omida fructelor, omizile defoliatoare, tripsul californian și musculița albă de seră.

Pauza este timpul dintre ultimul tratament și recoltare. Notează-l în registru lângă data tratamentului.

Insecticid pentru păianjeni la tomate: acaricid, păianjenul roșu și alți acarieni

**Păianjenul roșu comun (Tetranychus urticae) se hrănește pe partea inferioară a frunzelor.** Frunza capătă puncte decolorate care devin galbene, apoi se usucă, iar pe zona atacată apare o pânză fină de păianjen.

Insecticide acaricide cu mențiune pentru tomate:

• Apache (Vertab), 0,15–1,0 l/ha (50–100 ml/hl), aplicat la apariția primelor forme de acarieni (acarianul roșu comun, acarianul lat, acarianul filocoptid), pauză 3 zile.
• Nissorun 10 WP, 1,0 kg/ha, pentru acarianul roșu comun, pauză 3 zile.
• Sanmite 10 SC (Nexter), 1,5 l/ha, pentru acarieni și musculița albă în spații protejate.
• Requem Prime, 0,65%, produs din extract de plante, pentru musculița albă, tripsul californian și acarianul roșu.

Într-un sezon se folosesc produse din grupe chimice diferite, ca să nu apară rase rezistente.

Insecticid bio pentru roșii și insecticid sistemic: ce se alternează

Insecticidele biologice pentru tomate sunt Bactospeine DF (0,5–1 kg/ha, pentru omida fructificațiilor și alte omizi defoliatoare, în spații protejate), NoFly WP (200–250 g la 100 l apă) și Botanigard WP (0,9 kg/ha) pentru musculița albă. Bactospeine DF se aplică de la eclozare, în primele stadii ale larvelor; împotriva Tuta absoluta se mai folosesc paraziți (Trichogramma cacoeciae) și prădători (Nesidiocoris tenuis, Macrolophus caliginosus).

Insecticidul sistemic pentru tomate se alternează cu cele de contact; intervalul de repetare este în secțiunea despre musculița albă, mai sus.

Mospilan, Minecto Alpha, Mavrik și Coragen la tomate

Mospilan 20 SP are pentru tomate mențiunea tripsul californian, în doză de 0,04%: în câmp cu pauză de 7 zile, în spații protejate cu pauză de 14 zile. Coragen, 175 ml/ha, se folosește pentru omida fructelor și molia tomatelor, cu pauză de o zi. Mavrik 2 F, 0,05% (0,5 l/ha), este indicat pentru afide, omida fructificațiilor și trips. Minecto Alpha are doza și lista de dăunători din secțiunea despre musca minieră.

Insecticid Zebra, Karate Zeon și Decis la tomate: ce arată registrul ANF

Zebra, Karate Zeon, Decis Expert 100 EC și Decis 25 WG sunt insecticide omologate, dar niciunul nu are în registrul ANF o utilizare la tomate.

Zebra (lambda-cihalotrin 50 g/l) are utilizări la cartof, unde combate gândacul din Colorado cu 0,2 L/ha și are pauză de 14 zile, la cereale (plosnița cerealelor) și la măr (viermele merelor).

Karate Zeon (a doua denumire comercială: Ninja; lambda-cihalotrin 50 g/l) are, printre alte culturi, cartof (gândacul din Colorado, 0,20 l/ha, pauză 14 zile) și vinete în câmp (gândacul din Colorado, 0,2 l/ha, pauză 3 zile).

Decis Expert 100 EC (a doua denumire comercială: Nuyard; deltametrin 100 g/l) se aplică la vinete împotriva afidelor, cu 75 mL/ha, și la cartof, cu 75 mL/ha și pauză de 7 zile. Decis 25 WG (deltametrin 250 g/kg) are la cartof 30,0–40,0 g/ha, cu pauză de 7 zile.

Un insecticid la tomate se alege dintre produsele cu mențiune pentru această cultură, descrise în secțiunile de mai sus: Tuta absoluta, omida tomatelor, ploșnița verde, musculița albă, musca minieră și acarienii. Pe ambalaj, rubrica „cultura” trebuie să conțină tomatele; denumirea Zebra, Karate sau Decis nu o înlocuiește.

Pasul următor

Verifică produsul în PEST-EXPERT și citește despre trips, afide și biocontrol.