Combaterea tripsului la ardei: flori, frunze și riscul de viroză

Un tratament pentru trips la ardei se pregătește urmărind separat insecta, leziunile de hrănire și simptomele de viroză. Tripsul poate provoca deformarea creșterilor și florilor și zone albicioase sau argintii pe frunzele tinere, uneori cu puncte negre de excremente. Unele specii transmit și virusul petelor de bronz, TSWV.

Frankliniella occidentalis și Thrips tabaci se întâlnesc la ardei. Adulții au corp îngust și aripi franjurate; stadiile imature sunt lipsite de aripi.

TSWV poate produce bronzare, necroze și inele pe fructe. Manifestările depind de momentul infectării și de cultivar.

Stadiile tinere de trips preiau TSWV, iar insectele infectate îl transmit ulterior. Virusul nu trece de la femela infectată la ouă.

Folosește capcane adezive pentru a urmări deplasarea tripsului. Dăunătorul are numeroase gazde și poate fi transportat cu plante ori prin mișcarea aerului.

Alternează clasele de insecticide pentru a limita selecția tripsului rezistent.

În spații protejate, împotriva tripsului californian la ardei se folosește Requem Prime, 0,65%, produs din extract de plante.

Verifică pe etichetă cultura, organismul țintă și condițiile aplicării.

Acarienii Neoseiulus cucumeris și Amblyseius swirskii consumă larve tinere de trips. Stratiolaelaps scimitus, un acarian care trăiește în substrat, poate consuma pupe. Prădătorii din genul Orius se hrănesc atât cu larve, cât și cu adulți.

Verifică dacă acarienii din pliculețe sunt vii. Așază pliculețele între frunzele plantei, ferite de soarele direct.

N. cucumeris consumă larvele din primul stadiu; cele din stadiul următor sunt prea mari pentru a fi omorâte. Începe introducerile preventiv, la plantare, înainte de depistarea tripsului. Acarianul consumă și polen, iar în pliculețe primește acarieni de hrană care trăiesc pe tărâțe.

Când folosești material vrac, rotește și agită ușor recipientul pentru distribuirea uniformă a acarienilor în suport. Pentru controlul pliculețelor, varsă conținutul pe hârtie albă și urmărește mișcarea exemplarelor. Căldura și umiditatea scăzută din ambalaj afectează reproducerea și eclozarea. Ouăle se pot zbârci și pot muri în aer prea uscat. Protecția oferită de frunziș reduce vârfurile de temperatură și păstrează o umiditate mai ridicată.

La N. cucumeris, deosebește acarienii folosiți ca hrană, albi și lenți, de prădătorii brun-gălbui și mai mobili. Examinează conținutul pliculețului pentru a identifica organismele active.

Combaterea tripsului la tomate: insecta, leziunile și riscul TSWV

Tripsul și virusul petelor de bronz la tomate sunt probleme legate, dar simptomele nu sunt identice. Hrănirea tripsului poate lăsa zone alb-argintii pe frunze; TSWV poate produce bronzarea frunzelor tinere și inele concentrice pe fructe.

Adulții de trips au aripi înguste, franjurate cu peri lungi. Stadiile imature nu au aripi. Hrănirea lasă pete argintii și puncte negre de excremente.

TSWV se vede pe fața superioară a frunzelor tinere, care se bronzează.

Folosește răsaduri fără virus și fără trips. Îndepărtează prompt plantele vechi de tomate după încheierea culturii.

Pentru tratament chimic la tomate se folosesc Mavrik 2 F, 0,05% (0,5 l/ha), pentru afide, omida fructificațiilor și trips, și Minecto Alpha, 1–1,25 l/ha prin aplicare foliară, pentru tripsul californian, musculița albă de seră și omizi. Requem Prime, 0,65%, produs din extract de plante, este indicat tot pentru tripsul californian.

La combaterea biologică a tripsului la tomatele din seră, Amblyseius swirskii și Orius nu sunt potriviți.

Afide la ardei: tratament, colonii și protejarea organismelor utile

Pentru un tratament împotriva afidelor la ardei, examinează coloniile, starea plantei și organismele utile. Afidele se hrănesc cu seva plantelor și pot produce îngălbenire, răsucirea frunzelor și secreții lipicioase. La ardei, Myzus persicae are atât forme aripate, cât și nearipate.

Privește dosul frunzelor și creșterile tinere. Afidele au corp moale, de obicei piriform, antene și o pereche de cornicule la partea posterioară a abdomenului. Culoarea variază, iar forme aripate și nearipate pot exista în aceeași colonie.

Resturile albe de lângă colonii sunt exuvii, adică învelișurile lăsate de afide după năpârlire. Nu le număra ca insecte vii: separă-le de afidele care se mișcă.

Leafwrit

Ține evidența tratamentelor într-un singur loc. Începe gratuit.

Roua de miere este o secreție zaharată care poate acoperi suprafețele de sub colonie. Pe aceste depuneri se poate dezvolta fumagina, vizibilă ca un strat închis. Furnicile pot beneficia de secreții și pot proteja afidele față de dușmanii naturali.

Afida verde a piersicului poate transmite virusuri la ardei și poate afecta planta prin hrănire. Deteriorarea directă este mai evidentă pe frunzele tinere.

La ardei, crisopidele, buburuzele, sirfidele și parazitoizii atacă afidele. Verifică și dacă aceste organisme utile sunt active în cultură. Afidele parazitate au forme rotunjite, decolorate, numite mumii.

Pe suprafețele accesibile, îndepărtează afidele manual sau cu jeturi de apă. Elimină porțiunile infestate și protejează plantele tinere.

Îndepărtează resturile de cultură pentru a reduce sursele de virus. Continuă monitorizarea afidelor după curățare.

Evită excesul de azot: creșterile fragede favorizează afidele.

Împotriva păduchelui verde se folosesc Mospilan 20 SP, 0,125 kg/ha, sau Alakazam 500 WG / Velmeri 500 WG, 0,120–0,140 kg/ha.

Biocontrolul în solar: organism util, compatibilitate și observații

Controlul biologic în solar poate folosi prădători, parazitoizi sau agenți patogeni ai dăunătorilor. Identifică organismul util înainte de introducerea lui în cultură.

Acarienii prădători, nematozii utili și microorganismele benefice sunt categorii diferite de agenți biologici. Compatibilitatea unui pesticid cu organismele utile poate fi verificată în aplicația Side Effects a Koppert. Caută acolo efectele secundare pentru organismul util introdus în solar.

Insecticid pentru Tuta absoluta: identificarea precedă alegerea produsului

Dacă ai nevoie de un insecticid pentru Tuta absoluta, începe cu identificarea minelor și a larvelor la tomate. Pentru produs, verifică pe etichetă cultura și organismul țintă, rubrici distincte ale utilizării autorizate. Include în verificare și organismele utile deja introduse în solar.

Acordă prioritate metodelor biologice, fizice și altor metode nechimice atunci când asigură un control satisfăcător al dăunătorului. Compară eficacitatea lor cu rezultatele monitorizării culturii.

IPM: observația din parcelă și decizia de tratament

Pragul de intervenție se leagă de organismul dăunător, cultură, regiune și condițiile climatice. Nu aplica tuturor culturilor aceeași valoare numerică pentru declanșarea tratamentului.

Monitorizează cultura prin observații pe teren și instrumente de avertizare, prognoză și diagnostic timpuriu. Folosește rezultatele pentru a alege momentul intervenției, conform anexei III a Directivei 2009/128/CE.

Utilizatorul trebuie să verifice eficacitatea măsurilor folosind atât înregistrările despre pesticide, cât și monitorizarea organismelor dăunătoare.

Consultă principiile IPM în secțiunea națională ANF.

Insecticid pentru ardei gras, ardei iute și ardei capia

Insecticidul pentru ardei gras, ardei iute sau ardei capia se alege după dăunător. Produsele nu se împart pe tipuri de ardei, ci pe dăunători:

  • Omida fructificațiilor: Alverde, 0,1% (1 l/ha), sau Affirm, 1,5 kg/ha.
  • Păduchele verde: Mospilan 20 SP, 0,125 kg/ha, sau Alakazam 500 WG / Velmeri 500 WG, 0,120–0,140 kg/ha.
  • Omizi defoliatoare: Agree 50 WP sau Bactospeine DF / Dipel DF, 0,5–1 kg/ha.
  • Musculița albă: Botaniguard WP, 0,9 kg/ha, insecticid biologic.

Insecticid pentru păianjen la ardei: păianjenul lat și acarienii

Păianjenul lat (Polyphagotarsonemus latus) atacă frecvent în sere și solarii. Împotriva acarienilor la ardei sunt Nissorun 10 WP, 0,4 kg/ha, și Sanmite 10 SC / Nexter, 1,5 l/ha (acarieni și musculița albă, în spații protejate). În spații protejate se mai folosește Requem Prime, 0,65%, produs din extract de plante, pentru musculița albă, tripsul californian și acarianul roșu.

Pasul următor

Identifică ceilalți dăunători ai tomatelor și verifică utilizarea produsului.