Rățișoara porumbului: recunoaștere și verificarea atacului
Rățișoara porumbului, Tanymecus dilaticollis, are o generație pe an. Adulții sunt gărgărițe de 0,5–0,7 cm, gri închis, acoperite de perișori bruni, cu capul terminat într-un rostru scurt. Larvele sunt albe, ajung la 1 cm și se hrănesc cu rădăcinile culturii.
Adulții atacă din aprilie până în iunie: retează plăntuțele la colet și consumă frunzele. Plantele atacate la colet se usucă, iar cele cu frunzele decimate dau recolte întârziate și diminuate. Atacul larvelor asupra rădăcinilor nu produce pagube semnificative.
Dăunătorul iernează ca adult în sol, la 0,5 m adâncime. Primăvara, când solul depășește 5–10°C, adulții urcă la suprafață, se hrănesc întâi pe specii spontane și apoi trec pe cultură. Ouăle se depun din mai până în iunie în stratul superficial al solului, larvele apar după două săptămâni, iar împuparea are loc în sol.
Înainte de a alege tratamentul, examinați împreună planta și insecta: căutați adulții pe frunze și rosăturile la colet, apoi numărați adulții pe metru pătrat ca să îi comparați cu pragul de mai jos.
Rățișoara porumbului: când și cu ce se tratează
În vegetație, tratamentul se face la sfârșitul lui aprilie și începutul lui mai, în faza de 2–4 frunze, când apar adulții hibernanți. Pragul economic de dăunare (PED) este de peste 3 adulți/m² la sămânță netratată și de peste 10 adulți/m² la sămânță tratată; sămânța tratată la înființare dă o protecție eficientă.
În Cluj, buletinul nr. 18 din 23 aprilie 2026 recomandă Mospilan 20 SG, 0,100 kg/ha, sau Deltagri, 0,3 l/ha, ori alt produs omologat în România. Măsurile pe lângă tratament sunt combaterea în primăvară, până la răsărire, a buruienilor care pot fi gazdă și rotația cu specii care nu sunt gazdă pentru dăunător.
Buletinele ANF au caracter informativ și diferă de la un județ la altul, după culturi, vreme și presiunea bolilor și dăunătorilor; prezența dăunătorilor sau a simptomelor se verifică în propriile loturi înainte de tratament. Pentru o intervenție nouă, căutați avertizarea care se potrivește locului și momentului lucrării, nu una veche.
ANF publică pe pagina de autorizări lista produselor de protecția plantelor autorizate în România, PESTEXPERT, modificarea autorizațiilor existente și autorizațiile de urgență. Nu treceți în comandă un insecticid doar fiindcă l-ați văzut într-un buletin PDF mai vechi: verificați mai întâi, în secțiunea de autorizări, produsul, cultura și utilizarea, apoi modificările autorizației și eventualele autorizații de urgență. Produsele omologate sunt înregistrate în baza de date PEST-EXPERT.
Fiecare utilizator de produse de protecția plantelor păstrează cel puțin 3 ani evidența produselor depozitate și utilizate și a fiecărui tratament, într-un registru. Modelul din buletinul Cluj are rubricile: data, cultura și locul, timpul aplicării, agentul de dăunare, produsul, doza omologată și doza folosită, suprafața (ha), cantitatea utilizată (kg, l), persoana responsabilă și data începerii recoltării. Treceți separat doza omologată și doza folosită, chiar dacă stau în aceeași rubrică, și separat suprafața tratată și cantitatea totală de produs folosită.
Eticheta stabilește condițiile în care produsul poate fi utilizat: tipul formulării, concentrația substanței active, numărul autorizației, numărul maxim de tratamente, timpul de pauză până la recoltare și echipamentul individual de protecție necesar. Citiți-le pe eticheta produsului pe care îl aveți în mână, înainte de aplicare.
Tratamente fitosanitare la cartofi: planul începe cu problema din parcelă
Alternarioza cartofului: simptome și tratament
Alternarioza (Alternaria solani) atinge mai ales plantele stresate sau îmbătrânite și apare întâi pe frunzele cele mai vechi. Petele sunt brune, circulare sau unghiulare, de 3–4 mm, cu inele concentrice care dau aspectul de țintă. Frunzele puternic atacate se îngălbenesc și cad. Pe tuberculi apare un putregai brun, uscat, cu aspect de plută.
Între culturi, ciuperca iernează pe resturile de cartof din câmp, în sol, pe tuberculi și pe alte solanacee. Infecția cere umezeală liberă pe frunze și este favorizată de vremea caldă și umedă din cauza rouăi, ploii sau aspersiunii. Alternanța perioadelor umede și uscate, cu vânt, favorizează răspândirea sporilor. Tuberculii se pot infecta la recoltare, prin contactul cu solul.
Boala se limitează prin condiții optime de creștere, adică fertilizare și irigare corecte și controlul celorlalți dăunători, și prin soiuri mai târzii, cu sezon lung. Fungicidul se justifică doar când boala apare suficient de devreme ca să producă pierderi economice. Atunci se aplică la apariția simptomelor, iar protecția continuă cere reluarea la 7–10 zile.
Urmăriți simptomele la controalele obișnuite din parcelă, notați data și emitentul avertizării locale pe care v-ați bazat și păstrați înregistrările. Marcați punctele cu simptome, reveniți în ele la următoarea vizită și comparați fotografiile.
Dacă alegeți un fungicid împotriva alternariozei, verificați pe etichetă că este autorizat la cartof și că alternarioza figurează ca organism țintă. Apoi notați substanța activă, concentrația și formularea.
Timpul de pauză este numărul de zile dintre tratament și recoltare. Pe etichetă apare ca „timpul de pauză până la recoltare”. Dacă recoltați cartofii pe etape, notați pentru fiecare sector data ultimei aplicări efective și data planificată a ridicării tuberculilor, apoi comparați data recoltării cu timpul de pauză al fiecărui produs aplicat.
Ține evidența tratamentelor într-un singur loc. Începe gratuit.
Erbicide pentru cartofi: ce arată eticheta
Eticheta separă culturile pentru care produsul este autorizat de organismele dăunătoare împotriva cărora poate fi utilizat. De aceea, când căutați un erbicid pentru cartofi, verificați două lucruri: că utilizarea este trecută pentru cartof și că buruiana din parcela voastră figurează printre cele pe care produsul le combate. Pentru exemplul Titus, vedeți rimsulfuronul la cartofi și porumb: compoziția, buruienile și momentul aplicării.
Rizoctonioza cartofului: tratament pe rând la plantare și tratamentul tuberculilor de sămânță
**Rizoctonioza cartofului (Rhizoctonia solani) are în registrul ANF două tipuri de tratament, ambele înainte sau în momentul plantării: azoxistrobin aplicat pe rândul de plantare și tratamentul tuberculilor de sămânță.**
| Produs | Substanța activă | Boala | Doza | Pauză (zile) |
|---|---|---|---|---|
| Amistar (Mirador 250 SC) | Azoxistrobin 250 g/l | rizoctonioza cartofului (aplicare pe rând) | 3,0 L/ha | 7 zile |
| Azoxycare | Azoxistrobin 250 g/l | Rhizoctonia solani (rizoctonioza) | 3.0 L/ha | 7 zile |
| Promesa | Azoxistrobin 250 g/l | Rhizoctonia solani (rizoctonioza, aplicare pe rând) | 3,0 L/ha | 7 zile |
| Maxim 100 FS | fludioxonil 100 g/l | Rhizoctonia solani (tuberculi de sămânță din categorii biologice superioare) | 25 mL/100 kg tuberculi | — |
| Moncut | flutalonil 460 g/l | rizoctonioza cartofului (tuberculi de sămânță) | 200 mL/tonă | — |
Azoxistrobinul se aplică la plantare sau înainte de plantare, pe rând, cu 3,0 L/ha, cu pauză de 7 zile. La tuberculii de sămânță, Maxim 100 FS se folosește cu 25 mL la 100 kg de tuberculi, iar Moncut cu 200 mL pe tonă, înainte de plantare.
Combaterea manei la cartof: depistare, surse de infecție și intervenție
Tratarea manei la cartof începe cu depistarea timpurie. Agentul este Phytophthora infestans, un oomicet (mucegai de apă), nu o ciupercă adevărată. Boala poate afecta frunzele, tulpinile și tuberculii și este favorizată de vremea răcoroasă (60–70°F, circa 16–21°C) și umedă. În asemenea condiții, o leziune produce mii de sporangi în mai puțin de cinci zile, iar câmpul întreg poate deveni brun și ofilit ca după îngheț.
Depistarea se face dimineața, înainte de uscarea rouăi, cu atenție la zonele unde frunzișul se usucă lent. Pe etichetă, căutați produsul autorizat la cartof, cu mana între organismele țintă.
Pe frunze, petele sunt inițial umede și neregulate, apoi se extind și devin brune până la negre-violacee. Frunzele au pete mari, brun-închis, cu margine verde-cenușie, care nu sunt limitate de nervurile principale. În umiditate suficientă apare sporulare albă la marginea leziunilor, mai ales pe dosul frunzei. Leziunile tulpinilor și pețiolurilor sunt brune până la negre.
Mana poate produce în tubercul o degradare brună fermă, care pornește dinspre exterior. În tuberculii infectați pot interveni și putregaiuri bacteriene secundare.
Sursele de infecție includ tuberculii de plantat, grămezile de tuberculi eliminați, samulastra, buruienile gazdă strâns înrudite cu cartoful și culturile apropiate de cartof sau tomate bolnave. Grămezile de tuberculi eliminați se distrug înainte de sezon, samulastra se controlează, iar la plantat se folosește material certificat.
Fungicidele se aplică înaintea infecției, când vremea favorizează boala. Trebuie folosite fungicide specifice oomicetelor, iar aplicările se repetă conform etichetei. Grupele de fungicide se alternează sau se folosesc în amestec, pentru a nu apărea izolate rezistente; tulpini de P. infestans au dezvoltat rezistență la mefenoxam.
Agentul are linii clonale diferite, iar rezistența la boală variază între soiuri. Chiar și un soi rezistent poate manifesta simptome când condițiile favorizează puternic boala.
Când vă uitați la o frunză suspectă, notați unde începe necroza, ce pețioluri sunt afectate și dacă petele trec peste nervurile principale. Fotografiați astfel încât să se vadă limita dintre țesutul aparent sănătos și cel modificat, iar în fotografii urmăriți aspectul umed de la început, sporularea de la margine, forma și extinderea petelor.
Tratamente la floarea-soarelui: identifică problema și hibridul
Pulsar 40 este autorizat la floarea-soarelui doar la hibrizii de tip Clearfield, cu 2 tratamente, și nu se aplică la hibrizii obișnuiți. Verificați tipul hibridului pe care îl semănați și produsul în PEST-EXPERT.
Sclerotinia sclerotiorum atacă baza tulpinii, tulpina și capitulul. Formele sunt produse de aceeași ciupercă, dar au trasee de infecție și manifestări diferite. La bază apare o leziune deschisă la culoare în dreptul solului, urmată de ofilire. La mijlocul tulpinii, infecția se extinde dinspre frunză și pețiol. La capitul, leziunea brună și moale apare inițial pe spate, urmată de extindere și posibil miceliu alb.
Leziunea poate înconjura tulpina și o poate rupe. Putregaiul poate progresa până la scheletizarea capitulului. Scleroții se formează în interiorul sau pe suprafața țesutului afectat; pe capitul au forme și dimensiuni foarte variabile. Examinați scleroții împreună cu leziunile de pe tulpină și de pe capitul, nu separat.
Combaterea este dificilă: scleroții supraviețuiesc mulți ani în sol, iar ciuperca atacă toate culturile cu frunză lată, deci prelungirea rotației e doar parțial eficientă. Combaterea buruienilor cu frunză lată și a samulastrei mărește eficiența rotației, iar alegerea hibrizilor mai puțin sensibili este esențială în zonele cu risc. Tratamentele fungicide foliare nu sunt recomandate.
Pasul următor
Verifică avertizarea locală și utilizarea erbicidului pentru cultura ta.